Romani 6;23

Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom.6:23)

Romani 1;24

24. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile;

25. caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin.

26. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor in una care este impotriva firii;

27. tot astfel, si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor.

28. Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.

29. Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori,

30. barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti,

31. fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila.

32. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac.

Ioan 10;1

1. Adevarat, adevarat va spun ca cine nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar.

2. Dar cine intra pe usa este pastorul oilor.

3. Portarul ii deschide, si oile aud glasul lui; el isi cheama oile pe nume, si le scoate afara din staul.

4. Dupa ce si-a scos toate oile, merge inaintea lor; si oile merg dupa el, pentru ca ii cunosc glasul.

5. Nu merg deloc dupa un strain; ci fug de el, pentru ca nu cunosc glasul strainilor."

6. Isus le-a spus aceasta pilda, dar ei n-au inteles despre ce le vorbea.

7. Isus le-a mai zis: "Adevarat, adevarat va spun ca Eu sunt Usa oilor.

8. Toti cei ce au venit inainte de Mine sunt hoti si talhari; dar oile n-au ascultat de ei.

9. Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mantuit; va intra si va iesi si va gasi pasune.

10. Hotul nu vine decat sa fure, sa injunghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug.

11. Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun Isi da viata pentru oi.

12. Dar cel platit, care nu este pastor si ale carui oi nu sunt ale lui, cand vede lupul venind, lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le imprastie.

13. Cel platit fuge, pentru ca este platit si nu-i pasa de oi.

14. Eu sunt Pastorul cel bun. Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine,

15. asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele.

16. Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor.

Carpenisu jud. Giurgiu 26.12.2009

Biserica.

Har bogat si binecuvantare.

Tocmai mam intors de la biserica Maranata si iata ca a fost mare bucurie pentru mine cum sa atins de noi Domnul Iisus prin duhul Lui cel sfant,multumesc pentru binecuvantare.O senzatie unica si de neexplicat in cuvinte ceea ce simti.Minunat,inaltator.Cine vrea sa simta puterea lui Dumnezeu poate sa faca acest experiment placut si anume sa mergeti la biserica si sa va rugati.Daca vreti sa va explic mai multe putem sa vorbim pe mess. bucur_office

Alege.

Tot legat de alegere este si urmatoarea decizie pe care trebuie sa o iei in viata la un moment dat.Alegerea ta ca si fiinta umana de a urma pe Domnul Iisus Hristos sau nu.Spre binele tau ca sa primesti de la El viata vesnica sau iadul vesnic acolo unde vei plange in intuneric si nimeni sa nu te asculte deloc niciodata.Asa ca alege… sa vedem unde mergi dupa ce mori.Cine isi ascunde faradelegile nu propaseste, dar cine le marturiseste si se lasa de ele, capata indurare.” (Proverbe 28 versetul 13)

Sa spunem de la inceput, ca binecuvantat sa fie Tatal, Fiul si Duhul Sfant in veci. Amin.
Vom aborda in acest scurt mesaj o tema de unii arhicunoscuta, iar de altii cunoscuta intr-un mod eronat si anume pocainta fata de Dumnezeu. Pe marginea acestei teme exista diverse idei, unele perfect adevarate, iar altele care nu au nimic comun cu semnificatia cuvantului, ba mai mult cu actul in sine a pocaintei. Oare de ce este pocainta asa de importanta?
Stim din Cuvantul lui Dumnezeu ca odata cu caderea in pacat a rasei umane in intregimea ei, omul, care odinioara era intr-o relatie de pace, partasie cu Dumnezeu, neintrerupta si zilnica, a pierdut acest har si a ajuns sa fie despartit de Creatorul sau, fizic si moral. Insa Dumnezeu a fost cel care a planificat din vesnicie refacerea pacii, armoniei cu omul, faptura creatiunii Lui. Insa intre om si Dumnezeu exista o bariera de netrecut pentru ca Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptatii. Bariera era pacatul care impiedica partasia, comuniunea cu Creatorul. Omul trebuia sa scape urgent de pacat, de consecinta pacatului care era in primul rand moartea spirituala si apoi cea trupeasca. Dar ce este interesant este faptul ca lucrul acesta nu se putea face din partea omului. Mijlocul de salvare oferit de Dumnezeu era “Mielul lui Dumnezeu” care urma sa ridice pacatul lumii “la implinirea vremii”. Insa si omului ii revine ceva in planul de mantuire, salvare, si anume partea lui era pocainta si credinta in mijlocul de salvare oferit de Dumnezeu Tatal, adica jertfa de pe cruce a Domnului Isus pentru pacatele noastre si in locul nostru. Vedeti ce importanta este pocainta impreuna cu credinta?
O pocainta reala impreuna cu credinta, aduce cu sine iertarea pacatelor. In sensul acesta va dau un singur verset din cartea Faptele Apostolilor capitolul 3 versetul 19: “Pocaiti-va dar, si întoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de înviorare”. Desigur ca pocainta fara credinta si incredere in puterea lui Dumnezeu de a ierta pacatele nu este veritabila. Sfantul Apostol Pavel leaga pocainta si de judecata finala ce va avea loc la sfarsitul veacurilor, aratand ca cine se pocaieste si crede va scapa de iadul pregatit diavolului si ingerilor lui.
Ascultati ce spune el in cartea Faptele Apostolilor capitolul 17 versetele 30-31: “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; pentru ca a rânduit o zi, în care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a înviat din morti…”. Din aceste versete intelegem si un alt lucru si anume ca pocainta este o porunca a lui Dumnezeu si nu o optiune. Defapt chiar mesajul Evangheliei cuprinde in ea acest adevar. In Evanghelia dupa Matei capitolul 4 versetul 17: “Pocaiti-va, caci Împaratia cerurilor este aproape”. Vedem din versetul citat mai sus ca Insusi Mantuitorul lumii isi incepe activitatea de propovaduire cu acest indemn la pocainta, putem spune chiar porunca de indemn la pocainta, ca sa avem ca rezultat mostenirea Imparatiei Cerurilor. La fel si Sfantul Apostol Pavel in cartea Faptele Apostolilor capitolul 20 versetele 20-21 arata ca mesajul lui de baza era pocainta si credinta in Dumnezeu: “Stiti ca n-am ascuns nimic din ce va era de folos, si nu m-am temut sa va propovaduiesc si sa va învat înaintea norodului si în case, si sa vestesc Iudeilor si Grecilor: pocainta fata de Dumnezeu si credinta în Domnul nostru Isus Hristos”. Acum dupa ce am lamurit ca pocinta este neaparat necesara si obligatorie pentru ca ea este mijlocul care ne releaga de Dumnezeu si impreuna cu credinta in jertfa de pe cruce ne confera iertarea pacatelor si apoi mostenirea vietii vesnice. In Vechiul Testament cuvantul folosit frecvent pentru pocainta este “intoarcere”. Profetii Vechiului Testament strigau cu insistenta poporului pacatos de atunci: “Intoarceti-va la Domnul!”. In Isaia capitolul 1 versetele 16-19 vedem, cred ca in cel mai explicit mod, cum ne putem pocai, intoarce la Dumnezeu. Vedem ca pocainta incepe in inima omului si continua prin fapte vizibile care insostesc aceasta pocainta. Iata ce frumos descrie profetul Isaia porunca de pocainta a Domnului: “”Spalati-va deci si curatiti-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Încetati sa mai faceti raul!
Învatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lâna. De veti voi si veti asculta, veti mânca cele mai bune roade ale tarii;”. Stiti cu totii cazul vamesului Zacheu, care este un exemplu elocvent si demn de urmat pentru o pocainta adevarata. Acest om nu numai ca-L primeste pe Domnul Isus cu credinta si cu pocainta, dar si actioneaza ca unul care intelege profund acest act al pocaintei vrand sa-si rascumpere greselile si pacatele savarsite fata de semenii lui, semeni care nu odata am fost nedreptatiti si inselati de el. Asta denota ce el s-a pocait in primul rand in inima lui si apoi pocainta aceasta a inimii a dat nastere la un comportament dumnezeiesc fata de semenii lui. Asa sa facem si noi!
Pocainta este produsa de cuvantul Evangheliei sub puterea Duhul Sfant, care are ca rezultat strapungerea inimii omului pacatos. Iata un exemplu din cartea Faptele Apostolilor capitolul 2 versetul 37: “Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inima, si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem?”. Vedem in acest verset rezultatul cuvantarii lui Petru sub inspiratia Duhului Sfant, Duh Sfant care are puterea pentru ca este Dumnezeu, sa convinga auditoriul lui Petru ca este vinovata de starea de pacatosenie, de vinovatiei fata de Dumnezeu si fata de Fiul lui Dumnezeu, si ca ei au nevoie de o intoarcere reala la Dumnezeu si de iertarea pacatelor.
In Noul Testament cuvantul grec pentru pocainta este “metanoia”, cuvant care are semnificatia de schimbare a mentalitatii, a inimii, a inoirii totale a intregii personalitati. Pocainta in prima faza a ei cuprind constientizarea faptului ca esti pacatos, apoi regretul profund pentru starea ta de pacatosenie urmat de marturisirea pacatelor, apoi primirea solutiei lui Dumnezeu de salvare, iar apoi parasirea pacatului. Cine se pocaieste cu adevarat capata indurare de la Dumnezeu. Momentul pocaintei reale si a credintei reale produce in om nasterea din nou, adica o alta personalitate. Pana aici am fost in Adam, dar acum suntem in Hristos Domnul. Slavit sa fie Domnul pentru aceasta, pentru ca El da si pocainta si credinta si nasterea din nou, adica viata. Pocainta este vestita cu putere in cultele evanghelice, de aceea au fost numite de oameni ca si “secte pocaite”, dar pocainta este obligatorie oricarui om de pe suprafata pamantului care vrea sa beneficieze de mantuire, salvare din partea Domnului si apoi sa poata avea parte cu Dumnezeu in vesnicie de o fericire eterna. Domnul sa ne dea la toti pocainta si iertarea pacatelor si apoi sa traim frumos ca in timpul zilei, spre slava Domnului. Amin!

Dana Pop - Viata mea s-a schimbat